Dacă cunoaștem cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos …flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; (Matei 25, 42), vom putea să înțelegem  cum să ajutăm fără să cerem nimic în schimb, cum să fim generoşi cu munca şi mai ales cu timpul nostru.

Cu mâna întinsă, ca să ne convingă, semenii noștri care acum au devenit locuitori ai străzii (cu sau fără voia lor), cer mereu ceva de mâncare.

La Gara centrală din Pescara și în împrejurimi, dorm zeci de oameni ai străzii de diferite naționalități și diferite culturi care au un singur lucru în comun – ”suferința„.

Ești tentat de multe ori să critici, să judeci și să treci nepăsător, dar cu greu unii dintre noi putem coborî de pe piedestalul indiferenței care s-a instalat în adâncul inimii noastre.

Atunci când reușim  să coborâm de pe ”piedestalul indiferenței”  aici în stradă, constatăm cu bucurie că harul lui Dumnezeu încă nu ne-a părăsit și putem să revenim iarăși la normalitate, aceea de a ajuta pe cel în suferință.

Vom descoperi aici  oameni simpli dar cu istorii care pot oricând concura cu un film nominalizat la marile premii de cinematografie care este trăit zi de zi cu un scenariu diferit având un sfârșit necunoscut.

De o jumătate de an (6 luni), aproape în fiecare luni seara,  voluntari ai parohiei noastre au învins o boală a societății din zilele noastre (secularizate) care se cheamă indifereță.

Acest lucru a fost posibil prin programul parohial ”Diaconia săraci și pribegi”, program prin care  voluntari ai parohiei noastre merg și cercetează pe cei fără adăpost cu mâncare caldă.

Putem ca fiecare dintre noi să ne vindecăm de indiferență, doar dacă lăsăm harul lui Dumnezeu să lucreze în noi și cu siguranță vom fi …”milostivi, precum şi Tatăl” nostru ”cel Ceresc milostiv este” (Luca 6, 36)

 

Pr. Alin Iarca