„Nepăsarea faţă de copii este cel mai mare dintre toate păcatele şi în el se află necredinţa în cel mai mare grad... O mamă, luată la un moment dat în lumea de dincolo de mormânt, este judecată mai mult pentru fiul ei decât pentru propriile păcate... Copiilor trebuie să li se ierte uşurătatea şi neatenţia, dar nu şi răutatea şi viclenia... Deseori părinţii se tem să-i facă pe copii să plângă, chiar şi după ce aceştia greşesc, şi mai târziu sunt nevoiţi ei înşişi să plângă din pricina copiilor lor... în educaţie nu este nevoie nici de blândeţe prea mare, nici de asprime. Este nevoie de înţelepciune... Nu este înţelept cel care ştie să pedepsească, ci cel care ştie să-i prevină pe copii asupra greşelilor...

Nu-i lăsa fiului tău nici bogăţie, nici aur, nici argint, ci lasă-i ştiinţa creştinismului; nu o casă luxoasă, ci ştiinţa de a răbda; nu prieteni vestiţi, ci prieteni buni, religioşi. Părinţii trebuie să-l familiarizeze toată viaţa pe copil cu obiceiurile Bisericii. Dintre acestea fac parte, după cum ne arată episcopul Teofan: aducerea deasă a copiilor la biserică, închinarea lor înaintea Sfintei Cruci, a Sfintei Evanghelii, a icoanelor, însemnarea deasă cu semnul crucii, stropirea cu aghiasmă, tămâierea, însemnarea cu crucea a leagănului, a hranei şi a tot ceea ce are legătură cu copiii, blagoslovenia preotului, maslurile...

Se întâmplă ca mamele să-şi aducă copiii la biserică, să-i împărtăşească şi să nu le spună nimic în prealabil nici despre Dumnezeu, nici despre locul şi motivul pentru care îi duc acolo. Ele stau, se roagă lui Dumnezeu, dar copiilor nu le acordă atenţie deloc. Nu le interesează dacă ei aleargă pe lângă ele sau dacă stau cu spatele la sfintele icoane şi îi cercetează pe cei de alături. Cea mai mare bogăţie pe care le-o putem da copiilor noştri este aceea de a-i educa bine.” Sfântul Episcop Teofan Zăvorâtul