Pr. Ioan:   Ce ne puteţi spune despre naşii de la Botez?

Pr. Ilarion:    Cu multă chibzuinţă trebuie aleşi naşii de botez. Din cauza naşilor la botez mulţi copii pătimesc, suferă şi unii nu se pot mântui.

-Naşii la botez sunt martori înaintea lui Dumnezeu pentru prunc. Naşii cu sufletul lor se pun garanţi pentru sufletul copilului. Dacă sufletul naşului este un suflet rău şi necredincios, lucrează mai mult faptele necredinţei, este plin de patimi şi păcate: ucigaş, bătăuş, beţiv, curvar, certăreţ, necredincios, lacom, răpitor, nu este cea mai bună garanţie pentru copil. Sufletul naşului este alterat. De aceea, pentru că naşul s-a pus garant cu sufletul lui împătimit pentru sufletul copilului, diavolii care-l stăpânesc pe naş cu patimile, vor trece şi la copil, chinuindu-l cu aceleaşi patimi ca şi pe naş. Părinţii să bage de seamă când aleg naşul pentru copilul lor, să aleagă o persoană integră, cu un caracter moral bun, credincios şi iubitor de cele sfinte.

- Naşul copilului  să fie de acelaşi sex cu copilul, aşa cum se prevede în rânduiala şi canoanele bisericeşti, pentru a nu se face concubinaj prin taina Sf. Botez. Este greşit obiceiul  ca pe un băiat să-l boteze o femeie şi pe o fetiţă s-o boteze un bărbat. Trebuie să se acorde atenţie acestui lucru pentru că este de mare importanţă. Diavolul, dă în gând omului să facă rânduieli după capul lui socotind că părerea lui nu are ce strica. Aceste rânduieli nevinovate devin foarte vinovate, pentru că prin ele îşi permit diavolii să ispitească, să se apropie, şi să strice buna rânduială care-l poate păzi pe om.

- Să nu fie puşi să boteze copii sub 16 ani. În primul rând, copiii sub 16 ani ei însişi sunt la şcoala părinţilor, a naşilor şi a duhovnicilor de a învăţa din tainele credinţei ortodoxe în care au fost botezaţi şi au nevoie să fie învăţaţi. O sarcină atât de responsabilă de a creşte ei la rândul lor duhovniceşte un suflet pe care l-au încreştinat şi pentru care s-au pus garanţi cu sufletul lor, este o responsabilitate care i-ar putea depăşi mai ales dacă punem la socoteală că, le trebuie şi maturitate în gândire pentru lucrurile sfinte, şi totul ce se leagă de mântuire, să nu zic că trebuie să stăpânească cât-de-cât cunoştinţe din teologia mântuirii. S-au întâmplat cazuri când naşul fiind copil de 7 ani şi de sex opus cu finul, au ajuns să se îndrăgostească naşul de fina şi să trăiască în desfrânare, dând vina pe tinereţe şi minte necoaptă şi pe părinţii care în loc să-şi ia ei sarcina de părinte au pus-o pe umerii copilului lor.

- Naşul care nu are grijă de fin şi care nu se ocupă de creşterea duhovnicească a acestuia: împărtășindu-l cât mai des cu Sfânta Împărtășanie (astfel pastrând copilul unit cu Hristos așa cum a jurat la botez), vorbindu-i de credinţa ortodoxă, învăţându-l rugăciuni, vorbindu-i despre Dumnezeu, despre mântuire, despre biserică şi Sfintele Taine, i se ia demnitatea de „părinte duhovnicesc” şi va fi judecat ca un părinte ce nu şi-a făcut datoria faţă de copiii săi. Degeaba a botezat că nu va avea plată ci osândă.

- Naşul, care lasă pe finul lui să se rătăcească trecând la alte credinţe şi mărturisind o credinţă străină lepădând botezul ortodox în care a fost botezat, pierde plata. Va fi judecat ca un părinte netrebnic. Îşi va pierde şi el sufletul ca şi finul, pentru că a garantat cu sufletul lui pentru sufletul finului.

- Naşul, care pretinde sau permite finului să-i aducă colacii pentru că a botezat, cu ocazia căsătoriei finului sau cu alte ocazii, pierde plata, deoarece întoar-cerea colacilor la naşi, înseamnă întoarcerea pomenii naşului că a botezat. Dumnezeu nu mai răsplăteşte jertfa lui, deoarece i-a plătit-o finul întorcându-i colacii. Finul poate aduce cât de mulţi colaci pentru naşul lui numai după moartea naşului. Numai după ce naşul şi-a luat plata de la Dumnezeu pentru încreştinarea finului şi, nimic nu-i mai poate răpi plata. Atunci este dator finul să se roage pentru sufletul naşului.

Sursa:  (Pr. Ioan V Argatu, "Pe treptele suirii catre cer", editia a -3-a, 2011, pg.57-69)