Un preot, obosit să asculte tot felul de scuze invocate de unii care nu merg la Sf. Liturghie, a scris:

Câteva motive pentru care nu mă spăl:

Pentru că mi-a fost impus să mă spăl de mic.

Pentru că nu am fost învățat din copilărie să mă spăl.

Cei care se spală sunt niște fățarnici, pentru că se văd mai curați ca alții.

Nu pot hotărî care săpun e mai bun.

Cîndva mă spălam, dar după aceea m-am săturat.

Eu mă spăl doar de sărbătorile mari – de Crăciun și Paște.

Nu am prieteni care să se spele.

Voi începe să mă spăl când voi fi bătrîn și murdar.

Nu am timp să mă spăl.

Iarna apa e prea rece, iar vara – prea caldă.

Nu doresc ca pe seama mea să facă bani producătorii de săpun.

Eu mă spăl în suflet.

Săpunul a fost inventat de niște șmecheri, pentru că nu există nici murdărie, nici curățenie.

Toate războaiele în lume sunt din cauza săpunului.

Știința a demonstrat că niciun fel de săpun nu elimină complet murdăria. De aceea, spălatul este curat falsificare și opiu pentru zoioși.

Orice săpun conține substanțe toxice care dăunează sănătății.

Copilul nu trebuie învățat de mic să se spele. Când va crește, singur trebuie să hotărască dacă să se spele ori nu, și cu care săpun.

M-a întrebat cineva de unde știu că Dumnezeu există cu adevărat, cât timp nu L-am văzut niciodată și cât timp nu există dovezi concrete ale existenței Sale. Cred că numai cine nu vrea nu Îl vede pe Dumnezeu, fiindcă eu Îl văd în fiecare minune care îmi bucură inima, Îl văd în fiecare lucru frumos și Îl văd în oamenii buni. Nici iubirea nu se poate vedea cu ochiul liber, nu-i așa? Și totuși o simțim și suntem dependenți de ea. Avem în noi atâta iubire, încât nu am reuși să o epuizăm nici după sute de vieți! La fel este și cu Dumnezeu: chiar dacă nu Îl putem vedea (la fel cum vedem oamenii), Îl simțim și suntem dependenți de El.

Îl simțim atunci când sufletele noastre sunt pline de pace, atunci când suntem fericiți, atunci când plângem de bucurie, de tristețe sau de dor, atunci când sufletele noastre simt nevoia să se dăruiască, să împartă, să fie aproape de oameni, să fie înțelese, acceptate, iertate, iubite… Îl simțim atunci când, în ciuda tuturor deziluziilor, reușim încă să credem în bine și în frumos. Dovezile că Dumnezeu există sunt tot ceea ce pot cuprinde ochii și sufletele noastre. Trebuie doar să învățăm să Îl cunoaștem, să ne deschidem sufletele pentru a-L primi în ele… la fel cum primim și iubirea… fiindcă Dumnezeu este iubire!