Gândurile unui preot la praznicul învierii

Domnului nostru Iisus Hristos

        Hristos a înviat!

 

        Astăzi prăznuim  măritul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos cel răstignit și înviat, un prilej de mare bucurie chiar și în condiții mai “speciale”.

         Slujba Învierii de anul acesta a fost pentru noi toți o “altfel” de slujbă, deoarece am fost departe de casa lui Dumnezeu - biserica, dar am reactivat “biserica” din casa noastră împreună cu familia, astfel “conectându-ne” dincolo de ziduri la Cel ce a ieșit din mormântul sigilat și a intrat prin ușile încuiate spunându-ne tuturor: Bucurați-vă!

        În aceste zile am retrăit clipe unice, deși biserica era goală totuși pomenind pomelnicele din biserică și pe toți pe cei care îi purtam în gând minunile nu au încetat să vină.

         Dumnezeu mi-a îngăduit ca atunci când am pomenit la altar  să nu văd nume scrise ci persoane.

        Fiecare copil botezat, fiecare tânără familie cununată, fiecare persoană singură, fiecare  persoană  bolnavă sau întemnițată, fiecare bătrân (de altfel și ei tineri de alte vârste), fiecare suflet care l-am prohodit încă de când am fost chemat la cea mai înaltă treaptă - preoția, mi-a inundat gândurile făcându-se prezenți și au umplut nu numai biserica ci și cerul. Toate acestea le-a îngăduit Domnul, poate chiar și datorită faptului că toți în aceste zile s-au conectat la “rețeaua” Domnului tânjind după Casa Sa.

        Am trăit în aceste zile momente pe care le-au trăit Apostolii și Mironosițele cu peste două mii de ani în urmă.

         Am văzut modelul de curaj de credință și de evlavie a celor care au ajuns la  biserică în aceste zile riscând, deoarece pe autocertificare nu puteau să scrie că vin la biserică, pentru că cele ce țin de Domnul nu reprezintă o “necesitate” în veacul acesta - acum când cred că trebuie mai mult ca niciodată să ne îndreptăm atenția  către El.

        Am văzut “apostoli” care au dus o fărâmă de speranță de lumină la casele celor ce nu au putut ajunge trecând uneori prin multe bariere, astfel ducând lumina Învierii.

         M-au impresionat profund copiii care au așteptat cu nerăbdare, urmărind transmiterea slujbei de la casele lor, momentul care anunța Învierea Domnului – Veniți de luați lumină!

          Fiecare copilaș aprinzându-și la casa sa lumânarea care avea să inunde de lumină întunericul nopții și să creeze o “rețea”, dincolo de casă, dincolo de orașul în care locuia ajungând până la biserica lui Hristos și unindu-se cu lumina ce o purta preotul aprinsă de pe Sfântul altar – mormântul Domnului cel Răstignit și înviat!

          Toate acestea ne arată cât de minunat este Domnul și că ne bucură chiar și în vreme de pandemie, o pandemie care nu a putut să oprească  bucuria învierii.

          Când omul credincios nu mai este ajutat de oameni și chiar izolat în casa sa, Dumnezeu trimite îngeri să-l ajute.

         Pe când mergeau ele spre mormântul lui Iisus, femeile mironosiţe se întrebau: "Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?" (Marcu 16,3)

       Nu vă temeți! Bucurați-vă! Căci Hristos a înviat a treia zi și ne-a dăruit nouă viață veșnică!

Pr. Alin Iarca