Cum să ne pregătim pentru săvârșirea Sfântului Botez



"... De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu."  Ioan III, 5

Dragi părinţi şi naşi,
 
      Botezul este Sfânta Taină prin care omul se naşte din nou din apă şi din Duh, prin întreita afundare în apă sfinţită, în numele Sfintei Treimi. Naşterea aceasta trebuie să fie urmată de o creştere duhovnicească, pentru ca omul să se poată bucura de comuniunea cu Dumnezeu încă din viaţa pământească şi în veşnicie. 

      După nașterea pruncului sunt trei rânduieli speciale care se fac. 

1) Rugăciuni la ziua întâi

- se făce de către preot la casa/spitalul unde s-a născut pruncul, sfințind-se astfel și casa unde vom aduce copilul (dacă acesta se naște la spital la rugăciunea din a opta zi preotul merge acasă) 

2) Rugăciunea la ziua a opta, la însemnarea pruncului, când i se pune numele

în această a opta zi de la naștere copilul ar trebui adus la biserică pentru a i se citi această rugăciune de punere a numelui 

3) Rugăciunile ce se citesc la a patruzeceza zi după naștere (Molitfa de 40 de zile după naștere)

- la acest moment copilul trebuie adus la biserică de către mamă și de nașul/viitorul naș. Această rânduială se face la 40 de zile indiferent dacă copilul este botezat sau nu. Dacă nu este botezat, doar închinarea băieților în Sfântul Altar se va face după primirea botezului. Ea se poate face chiar dacă nașul nu este prezent.

 

     La botez prima parte din slujba Sfântului Botez o formează lepădările sau exorcismele, când cel ce vine la Botez este primit, la intrarea în biserică, cu faţa la apus ( spre ieşirea din biserică) şi mărturiseşte de trei ori - dacă este matur personal, iar dacă este prunc prin naş - leapădările de Satana. Cel ce se botează este întors apoi cu faţa spre răsărit (spre Sfântul Altar) şi mărturiseşte, de trei ori, că se uneşte cu Hristos, rostind apoi Crezul. Dacă este matur rosteşte singur iar dacă este prunc, prin naş.

      În a doua parte a Botezului se sfinţesc apa şi untdelemnul. După amestecarea untdelemnului cu apa Botezului, cel ce se botează primeşte ungerea cu untdelemnul bucuriei. Cea mai însemnată parte a Botezului o constituie întreita afundare a pruncului în apa din cristelniță, cu pronunţarea cuvintelor: Se botează robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin. Prin afundare cel ce se botează moare împreună cu Hristos, iar prin ridicarea din apă Înviază împreună cu El. În acest moment este aprinsă lumânarea Botezului, care simbolizează viaţa luminată în Hristos.

      Noul botezat este primit în braţele naşului într-o pânză albă numită crismă. Preotul săvârşeşte apoi Taina Mirungerii, pecetluind trupul noului botezat cu Sfântul şi Marele Mir, rostind de fiecare dată: ”Pecetea darului Duhului Sfânt”. Cel nou botezat împreună cu preotul şi naşul, înconjoară cristelniţa cântând de trei ori « Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat, Aliluia. »

     După citirea Apostolului şi a Evangheliei, pruncul este şters de Sfântul şi Marele Mir, este îmbrăcat şi i se face prima tundere a câtorva fire de păr, apa botezului la sfârşit va fi turnată la temelia bisericii. După Botez pruncul primeşte Sfânta Împărtăşanie. Prima spălare, acasă, după Botez, se face doar cu apă, cu multă grijă. Pruncul este şters cu crișma (pânza) de la botez iar apa se pune la un copac sau la o floare. Naşii sunt  părinţi sufleteşti ai celui nou botezat, povăţuitori spre viaţa în Hristos. Şi ei sunt responsabili împreună cu părinţii pentru educarea creştină a copilului. Naşul trebuie să fie crestin ortodox, conştient de credinţa sa şi de responsabilitatea pe care o asumă prin rolul de naş. Nu pot fi naşi cei ce trăiesc în concubinaj.

      Recomandăm atât părinţilor, cât şi naşilor să folosească această ocazie pentru a se curăţi sufleteşte prin Spovedanie şi Împărtăşanie.

      Sfătuim totodată să se pună copilului  la botez (dacă nu a fost pus la naştere) şi un nume de sfânt creștin, care va fi şi ocrotitorul său spiritual. Naşii şi părinţii copilului sunt rugaţi să se îngrijească ca în timpul botezului copilului să fie linişte în biserică şi ca toţi cei prezenţi să participe prin rugăciune la această Sfântă Taină.

CE NE TREBUIE PENTRU  BOTEZ

1) CERTIFICATUL DE NAȘTERE al copilului, eliberat de Primărie, un document al nașilor și al părinților. (copii xerox) 
2) LUMÂNARE DE BOTEZ (se găsește la biserică).
3) CRIŞMĂ (pânză albă de botez) şi FAŞĂ
4) CRUCIULIŢĂ DE BOTEZ 
5) ICOANĂ (se găsește la biserică)
6) ULEI  DE MĂSLINE 
7) PROSOP 
8) HĂINUŢE NOI şi o păturică, pled sau prosop

CE FACEM DUPĂ BOTEZ

       După Botez, naşii sau părinţii, având lumânarea de la Botez, vin cu copilul la închinat în Sf. Biserică. Preotul va citi o rugăciune de ,,îmbisericire” a copilului. Această scurtă slujbă se  săvârşeşte imediat după Sfânta Liturghie.

     Naşii şi părinţii vor purta de grijă permanent pentru Împărtăşirea cât mai frecventă a copilului botezat cu Trupul şi Sângele lui Hristos, în Biserică, cât şi pentru creşterea lui în duhul credinţei creştine ortodoxe. În fond, grija naşilor pentru finul lor trebuie să fie mai ales una spirituală.

CREZUL

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a nascut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat
de la Duhul Sfânt  și din Fecioara Maria şi s-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! 
      Nu există nici o taxă pentru Botez și nici pentru alte servicii religioase.

      Dacă doriţi puteţi face o donaţie pentru suţinerea și construirea Bisericii parohiale şi veţi primi o chitanţă.
                                                               

      Donația care însoțește slujba Cununiei este benevolă și NU reprezintă o „taxă” pentru slujbă, ci face parte din mulțumirea adusă lui Dumnezeu cu ocazia acestui eveniment special. Orice donație este binevenită, știut fiind faptul că parohia noastră își susține activitatea numai prin contribuțiile benevole ale credincioșilor și din donațiile tuturor celor ce iubesc Biserica lui Dumnezeu.

 Obiceiuri păgâne de după botez 

       "Există o serie de obiceiuri pe care oamenii doresc să le ţină, după botez, şi ne putem referi aici la scăldatul copilului, la aşa numita „scoatere din mir”, la celebrele formule de genul „de la mine fin, de la Dumnezeu creştin“, ca să nu mai vorbim de tăierea „moţului“, sau pusul banilor în apa din scăldătoare, ori stinsul lumânării de tocul uşii. Au aceste practici fundament creştin sau efecte asupra noului botezat? Vom încerca în rândurile următoare să oferim un răspuns avizat la această întrebare.

        Există o mulţime de practici care apar grupate în jurul Tainelor pe care le oficiem în biserică, mai ales legate de Botez şi de Cununie. Aceste practici sunt neliturgice şi nu sunt validate de Biserică, ne asigură Pr. prof. dr. Viorel Sava, titular al Catedrei de Liturgică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Din păcate, uneori accentul cade pe aceste practici, pe aceste tradiţii, în timp ce evenimentul din biserică tinde să devină un eveniment secundar care este foarte puţin luat în seamă în contextul foarte larg al evenimentului. Spre exemplu, uneori la botez există acest pericol ca fotograful să fie mai important decât preotul şi imprimarea pe peliculă să aibă parte de mai multă atenţie decât un act sfânt pe care îl săvârşeşete preotul. De aceea, consider că este necesară o pregătire a celor care participă la Taina Botezului, pentru că participanţii dau mai multă atenţie astfel la ceea ce se petrece în biserică. Este necesară o întrevedere cu naşii, cu familia, pentru a le explica semnificaţia Botezului şi a le arăta neimportanţa acelor obiceiuri amintite. Rugăciunea de la a opta zi este un prilej pentru preot ca să facă aceste lucruri.

        Accentul trebuie să cadă pe Botez, pe slujbă, şi nu pe acele practici pe care le-a impus o anumită parte a creştinilor mai puţin informaţi în legătură cu învăţătura Bisericii, dar extrem de bine pregătiţi în acele tradiţii care au la bază dictonul „aşa ne-a fost lăsat de la bătrâni“. De aceea, sfătuiesc pe tinerii părinţi şi nu numai, să întrebe pe preot ce trebuie să facă şi cum să se pregătească pentru evenimentul respectiv şi nu să apeleze la anumite persoane care nu vin prea des la biserică, dar ştiu totul despre obiceiurile acestea lipsite de spiritul creştinesc, şi mută atenţia spre lucrurile lipsite de esenţă. Busuiocul pe care îl pune în cădiţa în care este îmbăiat pruncul, sau banii aruncaţi acolo sau orice alt lucru pus lângă prunc nu au vreo influenţă asupra copilului pe întreg parcursul vieţii. Nu trebuie să ne punem nădejdea în lucrurile lipsite de viaţă. De curând, am spus, cu ocazia praznicului Bobotezei, că nu trebuie să ne punem nădejdea într-un fir de busuioc, ci în Dumnezeu Cel fără de Care nu putem face nimic, aşa cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelie. Este inutil să pui anumite lucruri în cădiţa copilului dacă abandonezi educaţia lui de orice fel şi mai ales pe cea religioasă, pe parcursul vieţii sale. El nu va mirosi a busuioc sau a tămâie dacă toată viaţa lui nu va trece prin biserică decât la Botez, la Cununie şi la înmormântare.

         Acestea sunt obiceiuri împrumutate de la păgâni, ce aveau credinţa în forţele naturii, în obiectele din lumea înconjurătoare, care nu se potrivesc cu credinţa în adevăratul Dumnezeu, Creatorul Cerului şi a pământului, şi cu lucrarea Harului Duhului Sfânt. Cei ce pun în apa botezului sau în scăldătoarea de după botez: bani ca pruncul să fie bogat în viaţă; cărţi, creioane, ca să fie deştept şi să înveţe bine; zahăr ca să fie dulce etc., aceştia tăgăduiesc darurile Duhului Sfânt pe care pruncul le primeşte la Botez şi astfel, spre a lor osândă îşi pun încrederea într-o credinţă deşartă.

       Aceste tradiţii ar putea fi luate în seamă în sensul că în momentul în care i se pune iconiţa pe cădiţă înseamnă că familia se angajează să-l crească creştineşte, că nu-l va face busuiocul un bun creştin şi nici bănuţii aruncaţi nu-i vor asigura o viaţă prosperă, ci stăruinţa familiei de a-l creşte un bun creştin şi un bun cetăţean vor face acestea.

O altă dilemă legată de Botez este ce ar trebui să facă familia cu lucrurile de la botez, mai ales cu crişma, ştiută fiind semnificaţia ei, şi cât este de legitim obiceiul „scoaterii din mir“ a copilului la câteva zile după botez?

       Copilul botezat nu este introdus în mir şi nici nu este scos din mir. El este pecetluit cu Harul Duhului Sfânt din momentul în care este uns în părţile principale ale corpului de către preot. Spre finalul slujbei, preotul şterge cu ajutorul unui burete special locurile unde a fost uns cu Sfântul Mir, pentru ca Sfântul Mir să nu fie profanat în vreun fel. Aşadar copilul nu este scos din Sfântul Mir, după cum nici nu este introdus în Sfântul Mir, ci este pecetluit cu Darurile Sfântului Duh prin ungerea cu mir.
Obiceiul de a face baia „scoaterii din mir“ la câteva zile de la botez, făcută de naşa copilului împreună cu moaşa acestuia, nu are temei întrucât acesta a fost şters la sfârşitul slujbei de către preot prin formule speciale.

        Cât despre crişmă, ea trebuie folosită mai multe zile pentru îmbrăcarea pruncului, aşa cum, în primele secole creştine, nou-botezaţii purtau timp de o săptămână acea haină albă, simbolizând puritatea lor, dar şi noua haină a Harului divin. Crişma aminteşte de acea haină albă pe care o purtau mai multe zile nou-botezaţii, şi de aceea cu ea se înfăşoară pruncul mai multe zile. Ea este dată de către naşi familiei pentru a o folosi ca pe o haină şi nicidecum în alte scopuri, deci nici ca pe ceva sfânt, ea fiind înlocuită ulterior cu hăinuţe pentru copii, ne spune Pr. prof. dr. Viorel Sava.

În loc de concluzie

Canoanele bisericeşti poruncesc ca obiceiurile bune, izvorâte din evlavia poporului şi potrivite cu adevărurile de credinţă să se păstreze, iar cele care contravin adevărurilor de credinţă să se îndepărteze. Putem deveni eretici nu numai prin propovăduirea cuvântului fals ci şi, prin săvârşirea faptelor care vorbesc despre un adevăr fals. Preoţii trebuie să lucreze ogorul credinţei şi să-l plivească de neghina necredinţei. (sursa: http://poienita.iasi.mmb.ro)"


     Date fiind aceste puţine sfaturi pentru deosebitul moment al  naşterii spirituale prin Botez, felicităm atât pe părinţi - pentru că au adus un om pe lume, cât şi pe naşi - care îl nasc pe acesta pentru Împărăţia lui Dumnezeu, rugând pe Multmilostivul Dumnezeu să ajute ca cel nou botezat să ajungă un bun creştin - pentru a fi familiei sale de ajutor - şi un om de nădejde pentru ţară şi Biserica lui Hristos.  

Cu alese gânduri,
                                                                                 Preot Alin Iarca,